Care este soarta eternă a oamenilor care păcătuiesc după încheierea legământului cu Isus Hristos?

Întrebare:

După ce o persoană încheie legământ cu Isus Hristos, adică se pocăieşte, se naşte din nou şi primeşte sfântul botez, mai vine la judecată? Adică oricum va trece prin judecată şi poate fi condamnată la chin veşnic după ce a săvârşit legământ cu Isus, în caz că a greşit mult în viaţă după încheierea legământului?

Cel ce a încheiat legământ cu Isus Hristos nu vine la judecata neamurilor

Domnul Isus a spus aceasta:

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. ( Ioan 5:24)

Cel ce a încheiat legământ cu Isus Hristos nu trăieşte un mod de viaţă păcătos

Apostolul Ioan a scris:

Oricine rămâne în El (în Isus) nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. (1 Ioan3:6)

Păcatul nu mai este modul de viaţă a omului care a crezut în Isus Hristos, aşa cum mai spune Apostolul Ioan încă odată în aceeaşi epistolă:

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:9)

Cel născut din Dumnezeu, adică cel care a încheiat legământ cu Domnul Isus, poate trăi frumos pentru că este protejat de Dumnezeu:

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18)

Cel care a încheiat legământ cu Isus se pocăieşte când păcătuieşte

Creștinii care păcătuiesc după ce s-au pocăit și botezat – nu pot fi confortabil cu păcatul şi nu rămân să trăiască în el. De aceea Sfânta Scriptură ne învaţă:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Şi totuşi, Biblia ne relatează şi despre cazuri mai grele…

Cazul curvarului din Corint

În Epistola I către Corinteni, Apostolul Pavel, când a auzit despre un caz de incest în care era implicat un membru al biserici, cu multă întristare le-a scris celorlalţi creştini din biserică următoarele:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. (1Co 5:1-5)

Potrivit acestui pasaj, Pavel nu pune întrebarea dacă omul respectiv a încheiat sau nu legământ cu Isus Hristos. Dar, din moment ce spune „unul din voi” este evident că cel ce a săvârşit această faptă imorală se pretindea a fi creştin. Deci, dacă era aşa sau atât timp cât el se pretindea a fi unul ce a încheiat legământ cu Isus, Biserica are responsabilitatea să-l judece ca să fie dat pe mâna Satanei, adică să fie exclus din biserică, iar despre soarta de mai departe a lui spune că îi va fi nimicită carnea, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Pedepsiţi de Domnul ca să nu fie judecaţi odată cu lumea

Pentru că nu mai realizau semnificaţia împărtăşirii cu trupul şi sângele Domnului, Apostolul Pavel, în aceeaşi Epistolă I către Corinteni, le aminteşte creştinilor că Cina Domnului este tocmai comemorarea legământului pe care l-am încheiat cu Domnul Isus când ne-am pocăit şi este un timp de cercetare pentru fiecare creştin ca să se verifice cum trăieşte vizavi de condiţiile Noului Legământ. Apostolul scrie în continuare aşa:

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. (1 Corinteni 11:27-32)

Termenul „dorm” folosit aici semnifică moartea fizică a creştinului şi pentru o documentare mai bună vă recomand să citiţi capitolul 15 din aceeaşi epistolă ca să vedeţi cum foloseşte Apostolul acest termen. Deci, conform pasajului de mai sus, dacă un creştin, după ce a încheiat legământ cu Domnul Isus, alege să trăiască mai departe în păcat, Dumnezeu va interveni curând în viaţa lui cu neputinţă tocmai ca să-l îndemne la pocăinţă. Dacă nici aşa nu-şi vine în fire, va urma boală şi dacă cel ce a încheiat legământ nu se va pocăi nici atunci ci va continua să trăiască în păcat, va urma moartea lui fizică. Şi aceasta se va întâmpla, tocmai ca să fie pedepsit de Dumnezeu acum ca să nu fie judecat odată cu lumea. Iar lumea ştim că va fi condamnată la iazul cu foc după ce va fi judecată. Cu alte cuvinte, oamenii care au încheiat legământ cu Domnul Isus, dacă aleg să trăiască în păcat, nu reuşesc să trăiască prea mult aşa, pentru că repede intervine în viaţa lor neputinţa, apoi boala şi dacă nu se opresc – moartea fizică.

Vor primi răsplata după fapte

Apostolul Pavel a mai scris:

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. (2 Corinteni 5:10)

Toţi creştinii se vor înfăţişa la scaunul de judecată al lui Hristos şi fiecare va da socoteala despre binele sau răul pe care l-a făcut când trăia în trup, adică când trăia pe acest pământ. În dependenţă de aceasta ne vom primi toţi răsplata.

Să luăm bine seama la umblarea noastră cu Dumnezeu. Să ne cercetăm cu privire la Noul Legământ în care am întrat şi să respectăm acest legământ, ca nu fim pedepsiţi de Domnul cu neputinţă, boală, sau moarte fizică. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, ca să ne putem bucura în veşnicii de o răsplată deplină.