Русский
Español
English
După publicarea articolului “Cum să procedezi când prietenii doresc să se împrumute cu bani de la tine?” am primit această întrebare:
Cum de procedat in cazul in care persoana care împrumuta tergiversează intenționat rambursarea datoriei?
Încă înainte ca să dăm cuiva bani cu împrumut, este bine să ne gândim la aceste cuvinte ale Domnului Isus:
Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. (Luca 6:34-35)
În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat aceste legi poporului său Israel:
La fiecare şapte ani, să dai iertare. Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău. Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău; numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” (Deuteronomul 15:1-11)
În baza acestui text devin clare câteva principii importante cu privire la situaţiile când trebuie să dăm cu împrumut:
- Dumnezeu a rânduit poporului Evreu ca la fiecare şapte ani să fie iertate toate datoriile din ţară, deci, este bine şi plăcut înaintea lui Dumnezeu să iertăm datoriile atunci când cineva nu le poate întoarce. (Domnul Isus ne-a învăţat din timp să ne gândim la această opţiune, încă atunci când oferim bani sau alt lucru în împrumut)
- Dacă nu era întoarsă datoria la timp, nu rămânea decât să aştepţi până la anul al şaptelea, şi atunci să ierţi datoria.
- Celor din poporul lui Israel era permis să-i silească pe străini să întoarcă datoria.
- Iarăşi este repetat gândul că a fi în stare să dai altora cu împrumut este o binecuvântare.
- Să nu-ţi împietreşti inima şi nu-ţi închizi mâna faţă de fratele tău cel lipsit aşa încât să nu-i dai cu împrumut de frică că el nu va întoarce.
- Dacă ai posibilitatea să dai fratelui tău cu împrumut şi nu dai de frică că nu-ţi va întoarce, faci un păcat.
- Să împrumuţi pe fratele tău care se află în lipsuri şi să nu dai cu părere de rău în inimă.
- Pentru că ajuţi şi împrumuţi pe fratele tău care este în lipsă, Dumnezeu te va binecuvânta în toate lucrările de care te vei apuca.
Este bine şi pentru cel ce ia cu împrumut şi pentru cel ce dă cu împrumut să se gândească la aceste cuvinte sfinte:
Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. (Psalmi 37:21-25)
