Русский
Español
English
Întrebare:
Dumnezeu a spus că în ziua a şaptea trebuie să ne odihnim. În Biblie se menţionează că Duminica este prima zi din săptămână, deci, Sâmbăta este a şaptea zi. Noi toţi numim Duminica zi sfântă, şi nu Sâmbăta. De ce?
O zi din şapte să fie ziua de odihnă
A patra din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu spune:
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici-o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:9-11)
Principiul este că din 7 zile omul trebuie să lucreze 6 iar ziua a şaptea s-o sfinţească. Nu este specificat aici care din cele şapte zile ale săptămânii şi nu se pune accentul pe aceasta, ci mai degrabă pe faptul că una din şapte să fie de odihnă şi închinată Domnului. Evreii, care au dat lumii întregi săptămâna din şapte zile, ţin Sabatul ca şi zi de odihnă. Creştinii se odihnesc şi se închină Duminica astfel celebrând evenimentul Învierii Domnului Isus Hristos.
Sabatul a fost o umbră
Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Colose:
Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:16-17)
Deci, Sabatul, sau respectarea zilei de odihnă era umbra unor lucruri viitore şi nu înfăţişarea reală a lucrurilor. În Epistola către Evrei scrie:
Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. ( Evrei 4:8-11)
Domnul Isus oferă odihna adevărată
Se pare că Domnul Isus în mod intenţionat făcea anumite lucruri în ziua Sabatului şi aceasta a trezit nemulţumirea celor care respectau Sabatul fără a căuta să înţeleagă adevăratul sens pe care l-a pus Dumnezeu în respectarea acestei zile. Mântuitorul a spus:
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)
Într-o confruntare cu cei care L-au învinuit că face minuni şi vindecări în ziua Sabatului, Domnul Isus a mai spus:
„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:27-28)
Ziua de odină nu este pentru a provoca divergenţe
Pentru că Sabatul a fost o umbră a odihnei adevărate care a fost adusă în Isus Hristos, nu mai trebuie să avem discuţii şi divergenţe între noi creştinii cu privire la acest subiect. Apostolul Pavel a scris:
Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. (Romani 14:1-6)
De ce creştinii se odihnesc Duminica?
Pentru că Domnul Isus a înviat Duminica, aşa cum scrie în toate cele patru Evanghelii, primii creştini obişnuiau să se întâlnească la închinare şi să facă frângerea pâinii în această zi. Când relatează despre cazul cu învierea lui Eutih, Luca scrie:
În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. (Faptele Apostolilor 20:7)
N-ar trebui să fie un prilej de discuţie sau de ceartă între creştini cu privire la ziua de odihnă dacă să fie Duminica sau Sâmbăta. Biblia ne învaţă să ne acceptăm unii pe alţii în această privinţă fără să ne judecăm sau să ne dispreţuim. Pe de altă parte, nu-ţi ajută la nimic orice zi n-ai ţine, sau măcar să le respecţi şi pe ambele, dacă n-ai întrat în odihna adevărată a Domnului Isus, dacă sufletul tău n-a găsit încă odihna Lui. Vino la El cu pocăinţă ca să primeşti iertare şi naştere din nou şi să găseşti odihnă pentru sufletul tău.
